Something Something Gonzo...

... Dar fata soldatului care il privea in ochi, de cine stie cand, era un spectacol cu totul ciudat, un contorsionism al muschilor fetei, o fata nebarbierita, cu ochi blajini si calzi. Cand soldatul il lua pe umar, iar picioarele incercate se desprinsera de pamant,, Stefan zambi. Sicriul, prietenul sau imaginar, ursitoarea cea din urma, fusese un vis. O biata bancuta de parc statea insirata pe trotuar. Priveghiul luase sfarsit...

O cafetiera bolborosea pe foc. O pastrase, desi avea 20 de ani vechime. Ii amintea de sine, biet nebun bolborosind la flacarile abisului. Viata lui Stefan se scursese sub ochii soldatului care ii salvase viata. Si nici macar tovarasi nu au fost...Lanul de grau din fata casei era neingrijit si uscat, iar cuiele ieseau ca aschii de os din lemnul casei. Stefan nu mai indrazni sa secere sau sa bata. Nu-i mai permitea fiinta...Isi ducea viata fara griji, fara regrete. Mai exista o singura sfoara care il lega de trecut si care era acolo mereu, junghiul din piciorul inert. Dar pe acesta putea sa il tarasca peste pragul usii, o, prag inalt al usii...