"De cealalta parte a pragului inalt" 2/5
...
Isi aduse aminte de tot, intr-un flashback imperfect si rapid. Se vedea la coada interminabila de la macelarie unde, imbracat in pardesiul sau terfelit, special pentru aceste “ocazii”, isi bataia picioarele nerabdator ca sa ajunga la...la ce? La “fratii Petraus”, 2 pui amarati intr-o hartie cerata care mereu se lipea de carne. Se vedea trecand pe langa vitrinele goale ale bacaniilor unde carligele goale clantaneau triste, ca niste babe vaduvite, cotcodacind in fata portii. Putea simti hartia cartelelor de faina, zahar, lapte, care niciodata nu erau de ajuns si celuloza listei de “in asteptare pentru Dacie”, care si acum probabil ca purta iscalitura sa de acum 3 ani, cand, la un oficiu mizer, in plina vara, se hotarase sa devina si el “automobilizat”. Pacat ca nu avea sfori la Partid sa urgenteze treaba, dar spera ca mult-iubitul conducator sa rezolve si problema aceea. Ce tanar era pe atunci, ce naiv era. Nu se gandise la benzina cu portia si la faptul ca vacantele ar fi fost diferite, constranse de ciudatul program de circulatie a masinilor: cand cele cu numar de inmatriculare par, cand cele cu numar impar. Stefan glumea si spunea ca i se vor da litere in loc de cifre si va zburda pe soselele goale, intr-o cursa nebuneasca departe de toate si tot. Incepu sa fredoneze o melodie, “...And Justice for All”, una din preferatele sale de la Metallica. A fost melodia care, prin mesajul sau, l-a facut sa creada orb ca, intr-o zi, toate nedreptatile, incepand cu rationalizarea mancarii si terminand cu umilintele de la diverse ghisee, vor fi platite si ca Doamna Justitie nu a ramas impasibila la viata lui hartuita. Isi aduse aminte cu amuzament de paturile puse peste casetofon si orele petrecute cu colegii de breasla, inchisi in atelierul fabricii IMGB, chicotind si fredonand slagare rock, ca niste adolescenti.
Cuvantul “adolescenti” facu linia sprincenelor sa se franga, incruntandu-se la gandul acelei perioade pierdute in urmarirea trenurilor cu straini, cu inima plina de speranta ca va mai avea ocazia sa guste o bomboana sarbeasca sau o acadea ruseasca, care sa ii indulceasca neajunsurile romanesti, pricinuite de mingea de 10 lei care mereu sfarsea tragic in gardurile vecinilor. La fel cum valurile de oameni sfarsisera tragic, dezumflati de gloantele nemiloase ale armatei, cu o zi inainte. Revolutia izbucnise spontan; da, spontan ca un incendiu intentionat...Tot ce s-a intamplat, se intampla si se va intampla este rodul semintelor din sufletul poporului, seminte de deziluzie, furie, neajunsuri, monotonie, frustrare, cenzura permanenta. Iar aceste seminte nu puteau sa dea nastere decat la copaci bolnavi, fara fructe, cu scoarta roasa de insecte... (va urma)
6 august 2009 la 18:40
sensibil material... plin de pasiune launtrica , de un patriotism (banalizat din prea multa repetitie in prea multi ani de comunism nemeritat pentru acest neam, care merita un pic de libertate un pic mai devreme ) dospit parca in strafundurile sufletului romanesc de dupa 89, care iese acum timid la suprafata pe masura ce valorile cosmopolite incep sa se imputa sub ambalaje prea multe si prea frumoase pentru un continut atat de sarac ...